Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Constientizarea emotiilor si utilizarea lor ca unelte!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Constientizarea emotiilor si utilizarea lor ca unelte!

Mesaj  catyboy69 la data de 2010-03-03, 3:38 pm

Incercand sa constientizez valoarea emotiilor, tipul lor si modul lor de control , am ajuns la o concluzie interesanta.
Emotiile se pot compara cu un fel de indicatoare de intensitate.
Prin intensitatea lor primim informatii despre cantitatea de substante existente in organism, care sunt asociate unei actiuni.
Asocierea unei emotii de, exemplu, cu adrenalina existenta la un moment dat in organism, ne arata prin intensitatea ei, practic, cat de excitat este organismul in vederea actiunii pe care urmeaza sa o facem. Fiind un indicator de nivel, emotia nu ne arata la ce foloseste adrenalina acesta, ci doar ca in organism s-a injectat o cantitate de adrenalina echivalenta cu intensitatea emotiei. Emotie mai intensa, adrenalina mai multa, emotie slaba, adrenalina putina. Adrenalina este doar un exemplu. In organism se folosesc o multime de substante care provoaca actiunea unui anumit grup de celule, in acelasi timp se folosesc , pentru modificari bruste, si substante inhibitoare, a caror cantitate o masuram tot cu ajutorul intensitatii emotiei.
Cu alte cuvinte.....injectarea unei substante care activeaza sau blocheaza, se simte sub forma unei emotii proportionala ca intensitate cu cantitatea injectata, deci cu efectul ei asupra organismului.
Eram foarte intrigat de faptul ca emotiile par la un moment dat contradictorii si se manifestau sub forma unor goluri sau din contra noduri, unele ingreunand respiratia, altele corzile vocale, unele chiar mersul. Am decis sa le urmaresc oarecum separat, orientandu-mi atentia doar asupra intensitatii uneia dintre componentele emotiei generale. Am observat astfel ca emotiile apar intr-o anumita ordine.
Exista o emotie care arata actiune si care apare de obicei instantaneu cu perceperea unui stimul in mediu. Sa spunem aparitia unei persoane. Am constatat in timp ca emotia acesta e asemanatoare cu o indicatie a faptului ca organismul se pregateste de o eventuala actiune fata de acel stimul. El anticipeaza in mod natural, pe baza experientei de supravietuire inscrisa in memorie (posibil genetic ) ca la aparitia unui stimul va urma o actiune, astfel in organism se injecteaza substante de stimulare a activitatii fizice si psihice. Este emotia pe care o simtim in prima faza.
O parte din aceste substante se consuma pentru analiza situatiei, prin creier. In urma analizei, creierul care este deasemenea si un generator in organism, genereaza substantele care vor transmite in organism ce se intampla cu excitatia aparuta fata de stimulul exterior. Aceste substante eliberate de creier, le resimtim la radul lor ca emotii, insa , datorita faptului ca stim in mod constient cum au aparut, le percepem ca emotii de un anume tip, care transmit si o informatie de comanda.
De fapt si acesta emotie este caracterizata prin aceleasi stari si tot in functie de intensitate o analizam, apare in plus insa un fel de eticheta mentala care indica rolul acesteia. Cu alte cuvinte e emotia generata constient care transmite mesajul propriu, mesajul actiunii alese.
Ce mesaj poate transmite acesta emotie care reflecta alegerea noastra fata de stimulul exterior?
Poate transmite un mesaj de stand by, mesaj de ignorare sau mesaj de orientare a actiunii spre un anumit obiectiv ales.
Mesajul de stand by, transmite organismului ca este necesar sa se mentina, inca, starea de excitatie, deoarece elaborarea tipului de reactie mai necesita timp. Resimtim acest lucru , prin stari de frenezie a organismului care pentru a mentine starea injecteaza in organism permanent cantitatea de substanta, egala cu cea care se elimina natural in timpul asteptarii.
In aceste faze organismul se comporta ca un cal care abia asteapta sa actioneze, in starea muschilor si mintii se simte oarecum o vibratie frenetica. Daca asteptarea se lungeste, organismul incearca sa aduca aminte constientului ca functioneaza oarecum turat. Face acest lucru prin miscari , prin stare de nerabdare,etc. In functie de antrenamentul fiecaruia , organismul poate sta in acest mod pana apare starea de oboseala dupa un timp mai lung sau mai scurt, depinde si de cat de puternic este excitat organismul. O percepem si ca o stare de incordare(organismul tinde spre miscare, creierul comanda nemiscarea , asteptarea in alerta). In acest proces o mare cantitate de substante se elibereaza in organism si de o parte si de alta, astfel ca oboseala se instaleaza destul de repede, datorata cantitatii mari de substanta care trebuie procesata si eliminata! Organismul tinde in timp, sa micsoreze excitatia insa creierul forteaza putin ca sa o readuca in limitele dorite.
Mesajul de ignorare transmite imediat organismului ca injectarea de substante sa inceteze. Starea de excitatie se mai mentine apoi un timp pana la eliminarea completa a substantelor excitante din organism.
Mesajul de orientare a actiunii, vine si cu un calcul al necesitatilor de substanta pentru actiunea aleasa, astfel ca in functie de acesta organismul mentine, scade sau mareste cantitatea de substanta excitanta . Daca de exemplu obiectivul este fuga la viteza maxima, organismul injecteaza atata substanta de excitare cat este nevoie ca muschii sa nu se rupa si sa functioneze organizat. In cazuri extreme , cantitatea introdusa in organism este atat de mare incat apare durerea , care indica o suprasolicitare, dar este infima in comparatie cu substantele care imping la actiune. In aceste actiuni de intensitate maxima sunt foarte multe celule care nu sunt invatate cu cantitatile venite, astfel ca se blocheaza, fibre musculare mici se rup, poate se dezlipesc in anumite locuri de pe os, insa nu simtim acest lucru pana in momentul in care excitatia revine la normal. Urmarile acestui efort il resimtim apoi sub forma de febra musculara, care este o suma de mici dureri generate de astfel de celule care nu au facut fata, plus substante reziduale (ca acidul lactic) provoaca mici disfunctionalitati ale celulelor pana la completa eliminare a reziduurilor. E posibil ca dupa efort intens aceste disfunctionalitati sa dureze zile intregi. Organismul reevalueaza necesitatile cu acesta ocazie, astfel ca dezvolta noi retele de eliminare si le mareste pe cele existente. Cunoastem starea asta dupa participarea la miscare in aer liber, intr-o activitate pe care nu am facut-o de mult. Apare febra musculara.

Emotiile, tipul lor il percepem oarecum inconstient. Intr-un fel simtim emotiile care sunt asociate substantelor generate de organism prin diferitele glande. In alt fel percepem emotiile asociate cu substante generate de creier, sau glande mai importante, glande supuse controlului constient. Pe cand primele apar ca un raspuns la stimuli pe care nu intotdeauna ii intelegem, cele din urma apar ca raspuns la stimulii constient introdusi in organism. Emotiile sunt mai grosiere cand e vorba de substantele de executie, si sunt mai fine mai elevate cand e vorba de substante de comanda.
Caracteristica lor principala insa ramane intensitatea care este direct proportionala cu cantitatea dintr-o anumita substanta.

Tipuri de control a emotiilor!

In mod obisnuit , exista perceptia faptului ca emotiile nu depind decat intr-o mica masura de noi. De aici reiese oarecum primul tip de control al emotiilor.....lipsa de control. Lipsa controlului inseamna ca indiferent de emotia simtita, alegem si decidem pe baza ei miscarile urmatoare. Sa nu uitam insa ca emotiile necontrolate pot avea efecte dezastruoase asupra vietii unei persoane, stim ce se intampla cand emotiile provocate de o presupusa , sau reala amenintare preiau controlul asupra manifestrilor rationale. Devenim nervosi, agresivi, chiar periculosi.......se ajunge pana in faza in care agresiunea motivata este perceputa ca o placere, cum e cazul razbunarii. De cele mai multe ori , parerile de rau ulterioare nu prea mai reusesc sa refaca ceea ce se distruge in aceste momente!

Metoda cea mai uzuala in prezent, este stapanirea emotiilor. O particularitate a emotiilor insa este ca ele reprezinta efectul injectarii de substante care potenteaza sau inhiba actiunea. Stapanirea emotiilor presupune un control prin anihilare. Insa anihilam efectul nu cauza. Cauza, substantele din organism, ramane. Doar ca prin intermediul creierului, generam aceeasi cantitate de substanta inhibitoare, astfel ca reducem efectul per total prin intermediul unui contraefect. Ce se intampla la nivel de celula in aceste cazuri? Fiind vorba de substante de control celula primeste pe deoparte substanta activa si pe de alta parte substanta inhibitoare. Ea primeste aceste substante prin intermediul unor receptori specializati. Fiecare celula are receptori caracteristici activitatii sale. Ea percepe prin combinatiile moleculare ale substantelor tipul acestora si prin numarul moleculelor primite cantitatea acestora. Dupa ce receptioneaza o substanta celula raspunde cu o substanta de comunicare, dovedind ca a primit solicitarea. Pe acesta baza receptionam emotia. Daca alegem sa o oprimam, apar rapid substantele inhibitoare care la randul lor genereaza alta emotie datorita raspunsului celulelor la acesta stimul de inhibare. Astfel celula primeste cantitate dubla de substanta pe care e necesar sa o prelucreze. Pe langa acest lucru , intervine si adaptarea. Celula daca este supusa de multe ori la acest proces de anulare a comenzii, invata. Invata ca este necesar ca atunci cand primeste un tip de solicitare....o anihileaza aproape instantaneu. Dupa un timp reduce receptorii pentru substanta care necesita anihilari repetate. Practic ajunge sa refuze substantele de comanda care de obicei sunt anihilate. Efectul este scaderea sensibilitatii emotionale. O persoana care oprima in mod regulat emotiile, ajunge sa nu le mai simta, practic celula ajunge sa nu mai comunice cu creierul, prin raspunsul la stimuli.
Stiu din proprie experienta ca oprimarea emotiilor are efect puternic de scadere a perceptiei emotiilor. Se ajunge in situatia in care se percep doar emotiile care sunt extrem de puternice. Asta nu inseamna ca substantele existente in organism nu sunt in cantitati mari....inseamna doar ca nu simtim asta. Rezultatul este ca se produce un dezechilibru intre substantele injectate in organism si emotia simtita. Copii simt chiar cantitati infime de substanta si reactioneaza. Daca sunt educati sa isi franeze emotiile, e foarte probabil sa devina adulti care inteleg greu emotiile celorlalti, tocmai datorita lipsei lor de emotivitate. Deci controlul emotiilor prin contracararea lor duce la dezechilibre si scaderea sensibilitatii emotionale.

O alta metoda , si cea mai apropiata de scopul real al emotiilor este controlul cantitatii de substanta injectata in organism. Pare imposibil....insa, daca intelegem mecanismul prin care ajung substantele in organism, intelegem si cum controlam constient cantitatea lor.
Substantele se injecteaza in organism atunci cand acesta se pregateste de actiune. Cand se pregateste organismul nostru de actiune?
Cand apare un stimul exterior , sau interior. Stimulii sunt perceputi cu mijloacele de simt in concluzie cand exista un stimul vizual, auditiv, tactil etc., organismul nostru instinctiv raspunde proportional cu acel stimul, se injecteaza in organism substante de activare, apoi se asteapta comanda de la creier (tot substante ) care confirma ca a sosit momentul actiunii, tipul de actiune, si amploarea sa. Viteza cu care se face acest proces depinde in mare masura de intensitatea stimulului exterior(o lumina puternica provoaca instantaneu inchiderea ochilor si eventual acoperirea lor cu mana, sunetele puternice provoaca acoperirea urechilor cu mana, arsuri sau lovituri la nivelul pielii provoaca indepartarea de sursa stimulului etc.). Constientul lucreaza la viteza mai mica, el analizeaza detaliile unui stimul, de aceea are un timp de raspuns mai lung. Un stimul puternic provoaca actiunea asa de rapid ca practic nu constientizam executarea actiunii, decat dupa ce am facut-o. Stimulii care nu sunt perceputi ca extrem de periculosi ii analizam in functie de importanta, inclusiv constient. Alegerea facuta pe baza analizei constiente, este cea care este luata in primul rand in calcul la executarea unei actiuni. Daca acesta nu exista se actioneaza automat....dupa memoria actiunilor din trecut executate in cazul aceluiasi stimul. La fel se petrece si daca timpul necesar este scurt, se actioneaza automat cu cea mai folosita metoda de actiune.
Substantele se injecteaza in functie de acesti parametrii. Practic emotiile care apar apar ca rezultat al acestor situatii.
Ce reprezinta insa stimul pentru creier?
Creierul, protejat de cutia craniana, prin intermediul nervilor percepe mediu exterior. Pentru el un stimul este orice bucatica de informatie care vine de la terminatiile nervoase. Daca analizam ca tot organismul este plin de terminatii nervoase, inclusiv senzorii de vedere, auz , palpare....este de inteles ca indiferent din ce zona a organismului este excitata o terminatie nervoasa el o va percepe ca stimul exterior.
Ceea ce se petrece in organism e stimul exterior pentru el, ce se petrece la nivelul mijloacelor de simt e stimul exterior. La fiecare stimul....creierul reactioneaza cu un raspuns proportional cu intensitatea acelui stimul.
Mai exista insa un stimul, perceput tot ca stimul exterior la care reactioneaza: constientul. Constientul este ca un presedinte de corporatie :cere sa fie informat, apoi din informatiile utile alege, provocand creierul sa raspunda adecvat. Cu alte cuvinte gandirea este o colaborare stransa intre constient si creier, colaborare in cadrul careia constientul stimuleaza prin cereri, intrebari, iar creierul raspunde cu informatii, raspunsuri.
Cand decizia este luata in mod constient raspunsul creierului se orienteaza spre organism, organizand activitatea organismului in asa fel incat actiunea acestuia sa ofere constientului satisfactie.
In relatia dintre constient si creier intrebarea si satisfactia sunt metoda de comunicare.
Daca satisfactia apare in urma optiunilor oferite de creier....acesta arata creierului ca s-a facut o alegere iar urmatorul raspuns e coordonarea organismului pana in momentul in care satisfactia se manifesta si referitor la actiuni ale organismului. Prin intermediul creierului, noi, controlam constient cata satisfactie obtinem.
Am ajuns astfel la sursa, la cauza. Tot ceea ce face organismul nostru este pentru a ne oferi la nivel constient satisfactie. Cu alte cuvinte daca exista o dorinta.....creierul va actiona prin intermediul organismului, a orientarii atentiei, a substantelor pana la momentul in care se manifesta satisfactia constienta!
Asta ne spune ca aparitia unei cat de mici cantitati de substanta de activare a actiunii in organism, implicit aparitia unei emotii, are ca scop sa ne ofere satisfactie fata de dorintele pe care la avem.
Luat pe direct......emotiile noastre ne spun practic ca ne dorim satisfactie in legatura cu un stimul exterior! Nici o emotie nu apare de la sine.....e bazata practic pe ceea ce dorim.
Aparitia unei emotii poate fi interpretata astfel ca organismul se pregateste sa ne ofere satisfactie, noi urmand sa alegem tipul ei.
La ce ne foloseste acest lucru cand e vorba de control al emotiilor.
Am vazut ca in cazul in care controlam emotia....controlam efectul insa cauza ramane. Care este cauza? Dorinta. Ceea ce dorim. Asta putem controla cu usurinta, dupa un timp de antrenament.
Dorinta constienta este o afirmatie care reprezinta pentru creier o intrebare....cata satisfactie obtin daca fac....cutare. Constient anticipam cata satisfactie putem obtine. Acest calcul anticipativ il denumim si il percepem ca motivatie. Dorinta simpla are un anumit nivel, cunoscut de satisfactie(dorinte ca hranirea, consumarea unui fruct, etc.). Sunt insa si foarte multe dorinte la care nu cunostem nivelul maxim de satisfactie, astfel ca anticipam. Daca presupunem o cantitate mare de satisfactie....motivatia este puternica, presupunem o cantitate mai mica, motivatie slaba. Daca urmarim atent legatura dintre dorinta, motivatie pe de o parte si emotii pe de alta parte, constatam o similitudine intre motivatie si emotii.......au o caracteristica comuna: intensitatea. Deci cu cat anticipam o satisfactie mai intensa......cu atat organismul nostru va fi stimulat mai puternic spre actiune, cu atat emotiile vor fi mai intense. Motivatie puternica.......emotii intense!
Este o legatura demna de luat in seama, daca timen cont ca intre aceste doua intesitati se manifesta toata actiunea creierului, organismului, a mijloacelor de simt(care sunt orientate de creier dupa informatii necesare satisfacerii constientului). Practic intre cele doua intesitati.......e toata viata noastra.
Asadar.....punandu-ne intrebarea cand simtim o emotie :ce ne motiveaza?, putem afla raspunsul la intrebarea ce inseamna o anume emotie, care este rolul ei.
Cum controlam deci emotiile? Marind sau scazand nivelul de satisfactie anticipat fata de o anumita dorinta.
Problema care apare insa este ca omul de-a lungul evolutiei sale a ajuns sa considere ca fiind normal un nivel de satisfactie cu care este obisnuit pe o perioada mai lunga. Scaderea sub acest nivel o percepe ca insatisfactie. Astfel acesta ii arata ca emotiile pe care le simte, nu ii aduc satisfactia calculata, normala, anticipata.
Adevarul este insa ca in fiecare fractiune de fractiune de secuda, omul are parte de satisfactii. Nasterea unei celule este o satisfactie, miscarea unei mici fibre musculare este satisfactie, fatul ca simtim o emotie extrem de mica, este o satisfactie.....doar ca noi nu masuram de la 0. Noi calculam cat s-a pierdut fata de normal. Este incorect fata de organism, fata de noi insine. Ne ridicam dimineata din pat, asta e rezultatul colaborarii dintre miliarde si miliarde de celule care fac acest lucru doar ca sa fim satisfacuti ca ne-am ridicat din pat, ca doar nu le-am cerut o minune in acel moment.....le-am cerut sa ne ridicam din pat, iar ele au facut tot ceea ce era necesar ca sa fim satisfacuti. Dar noi nu facem asta......noi suntem cai care nu multumim....noi savuram si comandam cu sange rece, cerand zilnic tot mai mult, multumind din ce in ce mai putin.
Mie mi se pare ca semana cu ceea ce fac politicienii cu noi....cer totul si ofera doar strictul necesar.
Cred ca prima schimbare e in noi, sa apreciem pe cei care fac mai mult decat pot de multe ori, doar pentru satisfactia noastra. Chiar conteaza ca sunt mici si nesemnificative celulele noastre? Activitatea lor impreuna ne ofera zilnic posibilitatea de a simti satisfactie, si daca nu o simtim e foarte posibil sa fi cerut organismului sa execute tocmai ce ne displace!
Am fost in situatia in care am facut ceva pentru cineva cu toata pasiunea mea, cu toata implicarea posibila, cu daruire maxima....doar pentru a provoca satisfactie. Durerea a fost enorma in momentul in care pe fata respectivei persoane am citit suparare, sau indiferenta. Facusem tot ce stiam ca trebuie facut, din tot sufletul.
Doare mult sa servesti din toata inima si sa constati ca orice ai face, nu aduci satisfactie. Nu o faci pentru multumiri.......multumirea e de fapt metoda prin care persoana iti transmite ca i-ai produs satisfactie.
Poate si noi ar trebui sa multumim cumva celulelor noastre, umilelor noastre servitoare, supuse si nedreptatite secunda de secunda!

Emotiile ca unelte!

Deci...pana la urma....simtim o emotie.....ce facem cu ea? Cum facem ceva cu acesta emotie astfel incat sa stim ca este utilizata corect?
Stim ca o emotie reprezinta de fapt intensitatea cu care este activat organismul!
La momentul la care o simtim...organismul este deja activat si asteapta.....!
Asteapta o decizie, o alegere a actiunii necesare.
E ca si cum ar spune.....sunt gata, ce fac?
El nu stie ca alegerea pe care o facem e buna, e negativa sau cum e ea....stie doar ca este decizia, alegerea referitoare la calea, pe care urmeaza sa fie folosit la maximum potentialul acestei activari.
De fapt insasi constientizarea emotiei arata ca acesta energie , acesta activare a fost ceruta.....si nu s-a gasit finalitatea ei, nu s-a ales calea.
Pentru actiunile la care stie exact calea, practic emotiile trec aproape neobservate, cum e cazul miscarii unui deget intr-un anume scop.
El stie cum , si cat sa se activeze ......mintea , prin intermediul planificarii actiunii ii arata motivul activarii, si unde este necesar acel potential.
Sunt extrem de multe cazuri in care, fara sa ne dam seama cerem potential in plus, supraevaluand efortul pentru o anumita actiune. In aceste momente, actiunea in sine de multe ori presupune mai putin potential, astfel ca o parte ramane nefolosit. In prima faza nu suntem constienti de el, poate doar simtim un fel de agitatie interioara, fara inteles, astfel ca nu prea ii acordam atentie. Insa organismul are impresia ca daca nu s-a luat o decizie.....nu s-a constientizat existenta acestui surplus , sau pur si simplu acest surplus este prea mic pentru a fi util. In consecinta organismul ia automat o decizie, bazandu-se pe situatii trecute.....ori disipa energia in surplus pe diferite cai( gandire, miscari fara rost, tremur muscular,transpiratie) ori pur si simplu mareste intensitatea activarii pana cand devine asa puternica incat e imposibil sa ramana neobservata de constient punand pe acesta in fata necesitatii de a lua o decizie.
Foarte putini dintre noi realizeaza de fapt ce reprezinta acest surplus, simtim emotia.......dar nu stim de ce si in legatura cu ce. Practic ne trezim activati fara sa fi cerut asta. Acestea sunt emotiile care de obicei provoaca neliniste....sunt greu de inteles, nu sunt rezultatul unei alegeri constiente. Constientul programeaza de multe ori prin atitudine o supraapreciere energetica. Se trezeste apoi ca dupa ce a executata actiunea......emotia ramane, destul de puternica inca si , dupa cum spuneam in unele cazuri chiar creste in intensitate. Daca se uita ca actiunea a fost supraestimata....aparitia acestei emotii este surprinzatoare. Ne trezim cu energie si habar nu avem ce sa facem cu ea. Acesta este momentul in care este necesar sa gestionam acest surplus, e momentul in care sunt necesare cunostinte de reorientare a resurselor nefolosite in mod cat mai util si mai eficient.
Aici intrevine necesitatea de a folosi emotiile ...."ca unelte".


........................................................
avatar
catyboy69
colaborator zonal
colaborator zonal

Sex : masculin Puncte : 14450
Data de inscriere : 07/01/2010
Localizare : Cluj Napoca
Citat preferat ! : Exista un singur obstacol de netrecut pe drumul spre un vis: alegerea de a renunta la el! !

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum