Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Perdele in intuneric...............

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Perdele in intuneric...............

Mesaj  catyboy69 la data de 2010-01-21, 1:12 am

Eram student in '89. Nu eram eu prea multumit de ceea ce faceam pe bancile facultatii, insa, era forate important pentru parinti, pentru imaginea si linistea lor , sa fac o facultate.
Ascultam zilnic "Europa libera" unde se pornise o intreaga armata de comentatori sa discute despre ce se petrecea la Timisoara. Lazlo Tokes era subiectul principal.
Ma bucuram , insa ma si temeam de ce poate urma.
Mai trecusem prin stari asemanatoare in armata, la Brasov fusesera probleme si se spunea ca a fost baie de sange.....ulterior am aflat ca erau doar exagerari.
Inca nu eram casatorit, aveam planuri de asa ceva, da' mai incolo. Ne intalneam zilnic la prietena acasa si ascultam stirile si ceva muzica rock pe un post strain. Viata curgea monoton ca intotdeauna, simteam o oarecare frenezie, neliniste insa nici nu banuiam ce avea sa urmeze. Prietena lucra undeva, si urma sa mearga la Bucuresti, cu treaba, ceva sedinta daca tin bine minte! Profitam amandoi de timpul ramas pana la plecarea ei, facand planuri pentru dupa aceea! Practic singurul plan de viitor clar era casatoria.....in rest urma sa vedem ce ne rezerva viata. Angajare, copii, pensie!
Discutam si de ce se intampla insa, in surdina, ne temeam pur si simplu, radioul pe postul European, ni se parea deja prea mult pentru potentialii securisti din zona. Ne-am planificat ca ne intalnim sa o conduc la gara si ne-am despartit. Acasa , ai mei erau nelinistiti, auzisera ca la Timisoara e problema, si se temeau de ce e mai rau. Din punctul lor de vedere Ceausescu avea resurse destule ca sa innabuse orice posibila revolta. Fratele meu era in armata, pe la Bucuresti astfel ca ne temeam si de ce i s-ar putea intampla.
Cam asta era starea in zilele acelea. Pe undeva abia asteptam sa scapam de Ceausescu, se ajunsese la rafturi goale de tot, totul pe bonuri, totul la coada.Pe de alta parte nu stiam ce ne asteapta.
Tensiunea era destul de mare. Discutam incet, cu teama, de parca securistii nu aveau ceva mai bun de facut decat sa asculte la usa. Senzatia ca ei pot fi la usa, era palpabila, teama exista si era puternica, greu de explicat ce simteam.......teama, teama de pericole, teama de necunoscut. Noaptea trecu si apoi veni momentul diminetii, cu adunarea generala de la Bucuresti. Televizorul mergea....normal se dadeau imagini de la adunarea cu Ceausescu. Maica-mea citea ceva in fata televizorului . La un moment dat striga la noi sa mergem acolo, speriata bine, se putea citi disperarea si teama in vocea ei:
Ce se intampla? Auziti ce striga acolo? Aia striga, jos Ceausescu......doamne fereste!
Era clar, incepuse, stiam ca daca s-a pornit, nu se mai poate opri decat cu o baie de sange datorata razbunarii comuniste. Ne gandeam la fratele meu, se striga jos securitatea ....si el la securitate facea armata.....ne temeam de ce e mai rau. Taica-meu incerca sa sune la unitate insa era ocupat de fiecare data. Asta a sporit enorm tensiunea din casa. Nu stiam nimic de fratele meu...putea fi in pericol.
M-am gandit apoi la prietena mea care urma sa plece in Bucuresti. Am plecat acasa la ea insa nu venise de la lucru. Mama ei spunea ca va porni spre Bucuresti direct din oras. Am fugit din nou acasa sa fiu langa telefon , in cazul in care suna,si telefonul nu mai suna. Nu stiam cum sa iau legatura cu ea, umblam de colo colo in casa, asteptand telefonul.
A aparut intr-un tarziu acolo acasa la mine, spunand ca nu se mai pleaca. Am condus-o acasa, am mai stat putin si am revenit. ea nu avea televizor si eu doream sa stiu ce se petrece.
Spre seara am auzit impuscaturi pe o strada de langa noi, puscaturi de pistol dupa sunet. Mi-a inghetat sangele in vene. Stateam cu lumina stinsa si ascultam....linistea grea de dupa impuscaturi. Apoi strigate : jos Ceausescu....pe undeva pe strada principala.
Nu am fost printre cei din linia intai, am facut parte din cei care au stat cu sufletul la gura , hipnotizati de viteza cu care evoluau evenimentele. Nu ma pot lauda cu nici o realizare deosebita din acele momente......am fost ca multi altii...doar spectator. Parca nu avea legatura cu noi ce se petrece. Linistea fu sparta apoi de o gramada de rafale puternice de pistol mitraliera, undeva in centrul cartierului. Gloantele , ni se parea noua ca pot sa vina si in directia noastra asa ca am stins televizorul si ne-am postat dupa perdele. Am vazut in lumina de la felinarele stradale, cum la fiecare fereastra perdelele erau trase la o parte de cate un colt. Toata lumea privea curioasa, ingrozita si bucuroasa in acelasi timp. Ne gandeam la razboi, la blocuri ruinate, la lupte de strada timp indelungat, eram pur si simplu ingroziti.
La intoarcerea acasa, tatal meu era obosit de nesomn, faptul ca nu avea vesti de la fratele meu il tine in tensiune continua. Apoi s-a anuntat ca o unitate de securitate , cea unde era fratele meu, e incercuita si nu vrea sa se predea..... Eram disperati! Unitatea lui incercuita si nici o veste de la el.
Zilele urmatoare si serile urmatoare am stat impreuna, eu doar am iesit pana la prietena sa vad ce face.....nu era de umblat pe strazi. Pe traseu am mers si prin zonele unde s-a tras. Copii adunau tuburi goale de cartse de langa un autobuz plin de gauri. Se discuta ca au fost teroristi, ca s-a tras in ei....fel si fel de discutii. Practic toti eram teribil de dezorientati.......Ceausescu fugise, putea reveni oricand......ne era teama de foamea si necazurile pe care le vom suporta daca revine.
Fratele meu a sunat la un moment dat, totul era ok. Parea ca totul reintra in normal.......nu stiam insa sa ne bucuram, plangand de fericire sau sa ne asteptam la o perioada de suferinta. Ni se parea ca fara Ceausescu nu ne vom descurca...parca el stiuse totul si noi acum ca am scapat de el....nu mai stiam ce trebuie facut in continuare.
Cam asta era starea in acele zile.
Fata de viata monotona de pana atunci......si scurgerea fara noima a timpului de atunci pana azi.....acesta este evenimentul care mi-a marcat viata, prin intensitatea trairilor, moment care pot spune ca a avut un rost clar, o valoare clara, un mesaj clar:" Aici traiesc romanii romani!".
avatar
catyboy69
colaborator zonal
colaborator zonal

Sex : masculin Puncte : 14155
Data de inscriere : 07/01/2010
Localizare : Cluj Napoca
Citat preferat ! : Exista un singur obstacol de netrecut pe drumul spre un vis: alegerea de a renunta la el! !

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum