Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Suspendat in prezent!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Suspendat in prezent!

Mesaj  Admin la data de 2010-01-22, 12:44 pm

Stau aici, la locul unde am ajuns, la ziua asta si ora asta, si privesc in fata spre viitor si in spate spre trecut.
Unde pusca mea sunt? Nu mi-am dorit niciodata sa ajung aici. Nu recunosc acest loc!
Cand am inceput sa inteleg cat de cat lumea, era un loc plin de surprize, de experiente noi si surprinzatoare,si participam cu toata fiinta la experimentele noi pe care cu ajutorul parintilor le descopeream. Am descoperit ca am maini, picioare, chiar ca ma vad in oglinda. Era fantastic! Imi placea la infinit fiecare fractiune de secunda.Am descoperit tavanul, patutul, camera. Am fost purtat pe brate si am descoperit ..... ....uluitor, e imens, e urias, e infinit! Am auzit sunete pornite de undeva din interiorul meu, sunete asemanatoare cu sunetele pe care le faceau persoanele care imi dadeau intotdeauna o stare de bucurie si siguranta cand ii vedeam. Mi-am dorit sa inteleg si am aflat ca pot , la randul meu oferi bucurie persoanelor din jur. Doamne ce mult imi placea sa vad zambetul celei care ma hranea la san, o provocam facand giumbuslucuri. Doamne cat imi placea, cand cel cu vocea mai groasa, ma arunca in sus si ma prindea apoi.Radeam din tot sufletul. Era rasul meu, iesea de undeva din adancurile mele, pornea de la sine. Totul din jur ma indemna sa rad , sa explorez, sa caut, sa inteleg. Am strabatut lumea cunoscuta in lung si in lat, pentru ca sa descopar de fiecare data ca dincolo de capatul stiut de mine al lumii exista o multime de lumi, diferite, numai bune de explorat. Acele lumi ma asteptau sa le descopar, imi puneau la picioare toata maretia lor. Cuvintele venite spre mine au inceput sa capete intelesuri, mii de intelesuri, alta lume, o lume de sunete purtatoare de nou. Acestea au devenit apoi povesti despre Feti frumosi plini de curaj si bunatate. Feti frumosi care invingeau orice balaur, oricat de mare, orsicat de stapan pe lumea lui. Ileana Cosanzeana , iubirea ei, era rasplatirea efortului sau.
Am spus atunci ca voi fi la fel, un luptator cu balaurii, oricare ar fi ei. Am inceput chiar sa exersez, la inceput cu un bat pe post de sabie, apoi cu una adevarata pe care mi-au adus-o ai mei. M-am luptat cu toate fortele rele existente in universul meu si le-am invins de fiecare data, era normal, binele e singurul care invinge.
Apoi povestile au devenit de neinteles pentru mine. Balaurii deveneau oameni care invingeau pe parintii mei, ii vedeam plini de suparare ca balaurii ii muncesc ca pe sclavi fara sa le dea banii cuveniti. M-am oferit atunci mamei mele sa merg sa lupt cu balaurii sefi, cu sabia mea cea invingatoare, sa ii dea bani mai multi....insa ea mi-a spus ceva de neinteles....nu are rost, e degeaba, balaurii sefi inving intotdeauna. Am spus atunci ca doresc sa cresc mare sa pot lupta cu ei sa arat mamei mele ca binele invinge intotdeauna, sa fie fericita , sa planga de fericire ca atunci cand m-a vazut facand primul pas. Asta doream. Sa ii vad fericiti pe ai mei.
Am crescut, in universul meu au intrat pe rand case, blocuri, orase, judete, o intreaga tara, continentele, pamantul apoi luna, stelele.....o infinitate de stele. Curios insa era ca parca cu cat descopeream mai mult ca universul e infinit cu atat descopeream mai mult ca sunt mic. Mi-am dorit asa de mult sa cresc mare si am ajuns sa aflu ca de fapt sunt extrem de mic.
M-am lasat dus de viata, de bucuriile si tristetile pe care le-am intalnit. Am reactionat la fiecare si am invatat multe.
Am invatat ca sunt situatii pe care le pot controla singur, ca sunt situatii pe care le pot controla impreuna cu cei dragi, ca sunt situatii pe care le pot controla impreuna cu prieteni si cunostinte care au aceleasi preocupari. Incepeam sa inteleg cum se controleaza viata. Atunci am inceput sa imi indeplinesc dorinte, impotriva la toate sugestiile din jur si din mine care imi spuneau ca imposibilul e legea numarul unu a naturii. Indeplinind dorinte am gresit, am gresit mult si fata de mine si fata de ceilalti. Am provocat si mi-am provocat durere, astfel ca am inceput sa ma tem de durerea pe care o provoc in jur si de esecuri, am ajuns chiar sa cred ca stiu provoca doar durere. Atunci am vrut sa ma retrag.......parea singura optiune, ca sa nu mai fac pe altii sa sufere. Pregatind retragerea am inteles ca s-a terminat.....deci nu mai am nimic de pierdut.
Era simplu....cateva minute si gata, eliberam universul de un Fat frumos devenit balaur.
M-am privit in oglinda.......am realizat ca de fapt, par balaur, dar in interior tot Fat Frumos sunt, tot acelasi lucru il doresc, sa vad fericire pana la lacrimi in jurul meu. Pai daca vreau asa ceva si pe langa asta nu mai am nimic de pierdut, atunci......de ce?
De ce sa renunt?
Fat Frumos nu renunta niciodata, el lupta pana invinge, chiar daca balaurul a pus stapanire pe inima, sufletul si curajul lui. El invinge intotdeauna pentru ca refuza sa faca mutarile de incheiere a jocului pana nu spune "sah mat". Am hotarat atunci sa caut calea, pe care la final spun plangand de fericire "SAH MAT" vietii.
Incercand sa o gasesc am aflat ca exista un curent, o atitudine generala care ma impinge spre deznadejde, teama, lipsuri, sclavie. Atunci am spus NU. Pana aici. Si mi-am adus aminte de o melodie din copilarie care imi umplea sufletul de forta si curaj in copilarie cand vedeam lacrimi in ochii mamei mele:
"Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii,
Vom face , ce-am visat candva..........."
Mai firav la inceput, melodia incepu sa sune din ce in ce mai tare in inima mea, atat de tare ca acum am impresia ca o aude toata lumea, si parca ma tem sa nu strige cineva sa o dau mai incet...pentru ca sincer, nu stiu cum as putea sa o dau mai incet. Suna tare tocmai pentru ca e pornita din inima, si aud ecourile ei de dincolo de marginile viitorului.Aud melodia si privesc directia din care vine ecoul ei , apoi ma intorc spre tine romane si te intreb: doar eu o aud? Doar eu o stiu? Doar eu inteleg ecoul ei? Cum te pot ajuta sa auzi ecourile puternice care vin dintr-o singura directie, directia pe care noi toti am dorit-o candva? Acum e momentul nostru, e PREZENTUL NOSTRU, e acel 2000 visat, cu acel: "in fapte le vom preschimba". Ce conteaza ca am uitat sa fim atenti si a trecut deja o perioada din 2000. Am inceput totul din 1989, sfarsitul anului, chiar aproape de inceputul lui 2000. Nu vezi romane ca ne-am tinut de cuvant intr-un fel sau altul si am facut primul pas spre 2000 inca din 1989? Nici eu, nici tu, nu asa am visat anul 2010. Dar stim inca ce am visat si daca am uitat cumva, sa ne aducem aminte de dragul copiilor nostrii. Nu avem voie sa lasam trecutul si deznadejdea incercarilor nereusite sau pur si simplu lipsa dorintei de a face ceva, sa ne doboare.
Nu stiu exact ce trebuie sa fac, sunt sigur ca nici tu, asa cum nici prietenii nostrii nu stiu, asa cum nici ceilalti 20 de milioane nu stiu. Hai sa zicem ca drumul pe care am mers din 2000 incoace e gresit, n-am stiut, n-am fost pregatiti pentru ce a venit peste noi ,suntem niste oameni educati, indoctrinati chiar sa asculte si sa se supuna orbeste. Generatia noastra a facut ceva, a inceput ceva in decembrie 1989. De ce ne oprim ca sa primim directve de la cei putini si plini de interese. Ce asteptam de la ei....sa se trezeasca, sa devina mai buni, sa oboseasca sa ne mai chinuie si abia apoi sa faca ceva si pentru noi?
Cred ca vezi si tu ca mine ca nu vor obosi niciodata, ca sunt imbatati de mirajul puterii pe care noi, prin increderea noastra le-am dat ocazia sa il guste. Si eu asteptam acelasi moment, devine, insa evident ca daca noi nu ne alegem calea, ei au o scuza cand ne duc pe calea lor: "De un' sa stim noi unde vreti sa ajungeti? De unde sa aflam? Cui ati spus? Unde ati scris?".
Nu mai suntem copii partidului ca sa asteptam sa ne spuna unde sa mergem. Da, partidul a fost "parintele" nostru pana in '89, insa chiar in acel moment ne-am luat soarta in maini.
Am luat-o si am oferit-o cadou altor copii in ale politicii, mai tupeisti si mai oportunisti, antrenati din perioada cand trageau pe sfoara bugetul partidului comunist. Poate ca gresim asteptand ca niste copii ai sistemului comunist, de capul lor sa invete pe pielea noastra cum ne pot controla, in asa fel incat sa traim cu resurse sub limita bunei cuviinte. Si noi suntem copii aceluiasi sistem, dar noi ne gandim unul la altul, ne pasa de familiile noastre, de prietenii nostrii, de orasele noastre, de Romania noastra.
Sunt si altii care mai aud melodia de care vorbeam, insa o asculta din canale, stand pe banci in parcuri, murind inghetati si flamanzi. Multi sunt colegii nostrii de scoala, poate dintre cei pe care ii ajutam sa copieze ca sa-si scoata media. Poate ca ei au pierdut orice speranta, dar romane, daca privesti atent, nici noi nu avem sperante mai multe, doar ca nu traim in canal, noi mai rezistam psihic la stresul provocat de facturile zilei de maine, insa ca si ei , supravietuim. Si poate ei sunt mai liberi ca nu au facturile in minte.
Care e diferenta intre o moarte de frig sau foame si o moarte provocata de suprasolicitarea prin stres? Eu nu vad niciuna. Tu? Eu zic sa incercam sa ne intelegem intre noi, ca astia n-or sa se inteleaga pana-i haul. Ei au probleme de care au......nu prea au ei legatura cu realitatea de la noi. Sa vedem ce este de facut, pana ii mai lasam pe astia sa se joace de-a teatrul televizat, de-a impartitul comisioanelor pe vandut si inchiriat de bunuri nationale, de dat legi si contralegi. Sa ne intelegem cum procedam si apoi, pentru ca nu ne permitem sa supunem copii la dezechilibre economice datorate schimbarilor politice, sa gasim o formula si oamenii capabili sa inteleaga si sa puna in practica visele noastre.
Multi suntem, inteligenti suntem, capabili suntem.....mai trebuie sa comunicam ca sa ne putem intelege. Si eu sunt dezamagit de ce sunt capabili astia, de cata incredere le-am acordat fara sa merite, insa stiu de ce suntem capabili noi, asa ca nu ma tem de greutatile prin care vom trece impreuna, noi toti , vreo 20 de milioane de suflete ostenite de truda degeaba in folosul nimanui! Hai sa punem in cuvinte ce suntem si ce stim, apoi om vedea ce putem face!
Dar sa ne gandim bine si repede, copii nostrii incep sa zboare spre viitorul visat de ei, sa facem asa incat sa aiba loc de zburat, ca noi toti stim cum e in colivie! Si nici in ruptul capului nu doresc asta copiilor mei.

_________________
Sunt roman si sunt mandru de asta!
avatar
Admin
Admin
Admin

cetatenie : Romana
Sex : masculin Puncte : 14794
Data de inscriere : 05/01/2010
Varsta : 49
Localizare : Cluj Napoca

http://romania-constienta.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum