Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


La fel ca oricare!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default La fel ca oricare!

Mesaj  Admin la data de 2010-02-01, 5:42 pm

Am fost si sunt fiu de parinti romani.
In acest moment sunt si eu tata, insa asta nu ma impiedeca sa imi aduc aminte de copilaria avuta!
Pot sa spun ca am avut o copilarie fericita.
Fericita insa.....doar datorita mediului aproape in totalitate diferit fata de mediul in care urma sa imi iau "zborul".
In mediul meu, invatatul era considerat unica ocupatie. Mai erau si cele ale casei, insa preponderent era si ramanea in permanenta invatatul.
In general in 90% din timp, preferam sa fiu altundeva: afara la joaca, la un film, in compania prietenilor....mai putin la biroul unde ma asteptau cartile.
Aveam mandrie totusi si mediile erau bune, insa perioada petrecuta la cu cartile scolare pot sa spun ca nu o vedeam cu ochi prea buni. Putin impresia era de lucru facut degeaba, si trecerea anilor mi-a confirmat pe undeva, ca acesta ocupatie permanenta era menita sa ma mentina cat mai mult timp departe de relatia cu parintii si cu prietenii.
Fiecare lucru invatat parea util, insa problemele de politica regimului comunist, economie politica, istorie comunista etc., nu aveau sa imi folosesca mai tarziu decat pentru a face comparatii sau a intretine discutii pe alte teme decat problemele zilnice.
Pot sa spun acum ca mi-au folosit cam 30% din cunostintele dobandite la scoala. Din acele 30% mai mult de jumatate sunt chimie, biologie, fizica, matematica, geografie, si bineinteles desen tehnic. Restul abilitati practice. Perioadele petrecute in atelier pot sa spun ca au fost cu adevarat utile, asta mai ales datorita maistrilor cu care am avut de a face.
Oameni cu simt practic care ne-au invatat in primul rand, (poate nu tocmai asta au urmarit), cum sa ne usuram munca si abilitatea, foarte necesara, de a lucra in echipa.
7 ore de scoala si inca vreo trei patru de invatat, mai ramanea putin timp pentru relationare, si lectii de viata.
Parintii in general erau satui de lucru, darami-te sa ne mai si dea lectii de viata, pe baza unei metode bine puse la punct, care sa urmareasca niste principii sanatoase.
In general ideea de facultate pentru placerea si mandria parintilor era o necesitate, chiar daca principiile personale erau altele. Practic mergeam pe calea altora, nu pe alegerile si experienta noastra.
Sa nu fiu gresit inteles, parintii faceau tot ceea ce stiau. "Cine are carte, are parte", era un slogan auzit permanent in scoli, acasa, pe strada ....peste tot. Erau convinsi ca studiul ne poate ridica, mai sus decat visasera ei vreodata sa ajunga.
Mai tarziu viata mi-a dovedit, ca acest slogan este adevarat, insa in alt tip de societate, inexistent inca.
Din punctul de vedere al parintilor , era normal daca avem ocazia si oportunitatea sa invatam....sa profitam. Noi ne doream doar libertate. Acesta parea nelimitata insa, limitele ei erau imediat acolo unde incepea dorinta ta, de a face o alegere proprie.
Mi-as fi dorit ca parintii mei sa incerce sa imi acorde dreptul de a alege, indiferent de alegerea facuta. In momentul in care mi-am luat zborul......problema mea majora era cum aleg, cum caut si gasesc solutii? Pana atunci era clar, nu stiu sa fac acest lucru, parintii repetau des acest lucru: nu stii ce te asteapta, nu iei decizii corecte, noi le luam pentru tine, tu le urmezi. Dar in momentul in care ai o viata proprie si ai crescut repetandu-ti-se, de zeci si sute de ori, acesta sugestie.....incepi sa o crezi, chiar pare normala. Efectele ei insa tin foarte mult timp dincolo de relatia cu parintii. Neincrederea in capacitatile proprii este atat de familiara incat foarte greu constientizezi de unde vine.
Parintii faceau ce au fost invatatati....insa nu au fost invatati corect, acest stil pregatea slugi bine educate. Ei erau slugi deja....nu constientizau asta.
De aceea, cred, ca rolul parintilor este sa sprijine, fii si ficele lor, sa ia decizii proprii, sa suporte consecintele alegerilor lor .....invatand astfel cum se iau deciziile.
Suportul parintilor in perioada in care copilul invata sa mearga, cu incurajari si sustinere morala.....asta este stilul in care un copil se dezvolta. Copilul urmeaza de la 18 ani incolo sa merga prin viata singur.....insa termina prima parte a vietii, invatand sa se supuna fara comentarii, si invatand foarte putin spre deloc, sa aiba incredere in capacitatea sa de a-si fixa obiective si de a le atinge pe baza alegerilor proprii, facute cu experienta minima acumulata in familie.
La 18 ani iesi in lume dorind libertate, te trezesti acolo ca esti dependent de alegerile celorlalti, care au influenta si putere asupra vietii tale. Ce faci....incerci sa inveti sa iei decizii. Primele rezultate sunt dezastruoase....e normal in faza de invatare, insa atunci cand esti beneficiarul direct al rezultatelor si exista poate copii care asteapta de la tine sa ai aceste capacitati....te simti singur si incapabil. Sunt care reusesc sa treca peste....sunt care se inneaca in alcool....sunt care cad, rapusi de deznadejde.

Cand ne gandim ca in acesta perioada s-au nascut si au fost educati in acest stil majoritatea celor care sunt acum intre 35 si 45 de ani......!

_________________
Sunt roman si sunt mandru de asta!
avatar
Admin
Admin
Admin

cetatenie : Romana
Sex : masculin Puncte : 15064
Data de inscriere : 05/01/2010
Varsta : 49
Localizare : Cluj Napoca

http://romania-constienta.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum