Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Au gresit enorm.......mi-au ranit copii!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Au gresit enorm.......mi-au ranit copii!

Mesaj  Admin la data de 2010-02-02, 10:36 am

E plina istoria Romaniei de momente
in care copii vad....ceea ce parintii, implicati in crestere, in educare, in activitatile de zi cu zi.....nu au timp sa vada.
In fiecare zi insa.....copii ne spun , fara sa fie constienti de acest lucru......ca directia in care merge societatea romanesca nu este cea buna.
Avem impresia ca ei ar trebui sa ceara mai putin. Dar si asa ei nu cer mult.....!
Copii, daca vreti, sunt primii care ne atrag atentia, prin mici cereri pe care nu le putem satisface, in primul rand: o jucarie, o ciocolata, lucruri marunte........ca ceva nu merge bine, ca lucram fara sa fim de fapt platiti.
Ca efortul nostru cu gandul la ziua de maine este de fapt un efort din ce in ce mai mare pentru rezultate din ce in ce mai mici. Nu este acesta un semnal clar ca directia nu este cea mai indicata?
De-a lungul istoriei, parintii ajunsi la batranete, privesc cum fii si fiicele lor, pe care i-au crescut cu foarte multa greutate, iau calea padurii, devenind haiduci, fac rascoale fiind macinati la propriu prin metode greu de imaginat, participa la razboaie petru satisfacerea ambitiilor teritoriale ale mai marilor tarii, participa la actiuni subversive comuniste murind in proces, formand o rezistenta fata de imbogatitii fara limita, cad rapusi de gloantele comunistilor, apoi inveliti in steagul fara stema al Romaniei, stau in piete pana cand alti fii la fel de flamanzi, poate mai flamanzi si total dezinformati, vin si ii macina cu forta bruta de mai multe ori.
Comun tuturor acestor copii de familii romanesti este ca vad, inteleg, cauta solutii, vorbesc cu noi parintii, iar in momentul in care realizeaza ca suntem prea preocupati de ziua de munca prost platita.......actioneaza.
Iar noi, parintii , singurii constienti ca asa nu se mai poate, insa cu teama de viata copiilor, stam cu sufletul la gura, privind cu ochi inlacrimati cum sunt necinstite si ucise toate visele pe care le-am dorit transpuse in viitor prin ei, copii nostrii.
Ce n-a inteles romanul de-a lungul intregii sale istorii este ca tocmai preocuparea de a-i tine feriti de raul care EXISTA in tara, tocmai acea preocupare le deschide ochii.
Ii ferim de rau.........astfel ca ei inteleg ca de fapt este ceva ce nu functioneaza cum ar trebui......si de mici doresc sa faca ceva ca sa vada fericire in ochii parintilor, sa vada eforturile acestora rasplatite.
Daca tata si mama nu mai pot.......eu pot si fac ceva!
Si noi ii privim cum se duc intr-un loc din care poate, nu se mai intorc. Ne opunem cu toata forta la plecarea lor, insa ei simt ca fac ceea ce trebuie.....ne rasplatesc eforturile si in acelasi timp lupta pentru viitorul lor.
Ramanem in usa, cu lacrimi in ochi, stiind ca este viata lor in pericol si le spunem doar atat (de sute si sute de ani): "sa ai grija , maica!"
Apoi stam acasa si ne frangem mainile, asteptand momentul in care suntem anuntati ca, ceea ce creeaza cea mai mare durere,.....a devenit realitate. Ii pierdem!
Noi doar ne plangem de greutati........ei actioneaza, mai au curajul pe care l-am avut si noi candva. Stim, suntem de fapt extrem de constienti ca fac ceea ce trebuia sa facem noi, maturii, oamenii cu experienta. Stim ca sunt nerabdatori ,forteaza norocul, forteaza evolutia fireasca a evenimentelor. Noi stim ca ceva durabil se obtine in timp.......Ei sunt doar satui si doresc schimbare! De dragul lor si al nostru! Vor sa ne vada, asa cum am dorit, sau inca dorim si noi, pentru parintii nostrii:
Sa-si traiasca ultimele clipe de viata in liniste, ca o rasplata pentru
efortul facut atatia ani ! Pentru efortul vizibil de a darui viata , de a educa, de a ingriji ...sustine......de fapt pentru iubirea oferita cu dezinteres!

Nu departe de noi, parintii nostrii, stau si ne privesc neputinciosi ....cum ne indreptam exact pe aceeasi directie ca si ei.....spre momentul in care copii nostrii, vor face ei ceea ce uitam noi ca trebuie facut, lasandu-ne absorbiti de treburile zilnice.

Suntem asa de preocupati de ranile zilnice ca nu mai privim in fata. Privim cum apar ranile si ne chinuim sa le oblojim cumva. Vedem cum in jurul nostru cad pe capete, pe unii ii ajutam, pe altii nu avem putere sa ii mai ajutam si le plangem de mila.....lor si noua. Pe altii ii ignoram pur si simplu.....si doare, ne doare sufletul.
Cad rapusi de boli, de lipsa banilor, de probleme psihice, de frigul din parcuri, se sinucid chiar.
Dar daca doar putin ridicam capul vedem ca in fata avem sursa acestor rani:
O seama de oameni care trag zilnic in noi cu incarcaturi care ne provoaca aceste rani:
legi, decrete, concedieri masive, salarii mici de multe ori neplatite luni la rand, informatii insuficiente, vaccinuri netestate, lipsa pensiilor, preturi care cresc de la o zi la alta.
De acolo apar ranile noastre. Chiar daca ei ar trebui sa faca altceva, nu fac. Poate ca e rea intentie, poate ca au si ei doar grija de familiile lor fara sa le pese cum, dar indiferent de motivul pentru care o fac.......ne ranesc. Ne ranesc de moarte.....murim de inima rea si de multitudinea de boli care se nasc din asta.
Inseamna ca suntem slabi ca apar aceste rani? Se presupune ca ar trebui sa fim pregatiti pentru aceste incarcaturi mortale.
Daca privim vedem clar ca atat timp cat stam cu atentia la ranile pe care ni le provoaca, atat timp uitam.....CINE....provoaca acele rani?
Copii nostrii , ca si noi dealtfel la randul nostru, vad. Nu stau cu atentia la rani.....privesc la ce le provoaca......si cauta momentul sa actioneze. I-am invatat sa fie practici, plini de forta si curaj in fata greutatilor vietii. Ei vad! Vad ca de acolo vin greutatile vietii. Ei privesc in viitor pentru ca viitorul ii preocupa, astfel ca ii intereseaza cum sa ajunga acolo, astfel afla ca sursa nu e slabiciunea parintilor......sursa este o adunatura de parinti care cred ca asa asigura viitorul copiilor lor, asa au asigurat viitorul si inaintasii lor si inaintasii inaintasilor lor........tinand prostimea ocupata cu ingrijirea ranilor .
Daca copii nostrii sunt dispusi sa se sacrifice ca sa ne multumeasca pentru fiecare bucata de paine, pentru fiecare mangaiere data cu lacrimi in ochi......noi de ce suntem dispusi doar sa pastram ceva......care ne provoaca intr-un final, moartea copiilor nostrii, acum sau mai tarziu, prin boli de inima sau la propriu prin impuscare, cand nu mai suporta si cei care trag prind radacini adanci?
Asta asteptam....ca cei de la revolutie incoace sa prinda radacini ca Ceausescu?
Asteptam apoi ca fii si fiicele noastre sa se lupte pe viata si pe moarte cu situatii financiare care le macina sanatatea si dragostea de viata. Sa ajunga intr-un final sa faca din nou o revolutie impotriva unui sistem extrem de asemanator cu o masina de macinat carne vie?

Daca lucrezi 8 ore si totusi, copilul tau, iti cere ceva in limita bunului simt
si tu nu ii poti oferi......este semnalul ca ceva nu merge in directia buna,
e semnalul ca "se trage " in tine, este semnalul ca asa, ranit, trebuie sa te ridici, tu si cei din jur ca sa mergeti spre sursa , aceea trebuie rezolvata........este singurul mod in care cei care trag se opresc. Degeaba devii capabil sa rezisti la rani uriase.......80 la suta din cei dragi tie nu vor apuca sa se adapteze in ritmul in care se trage. Vor cadea inainte de a se adapta.
Atunci......sursa acestor incarcaturi este importanta, nu situatia ta actuala, oricat de mult efort depui.....mai devreme sau mai tarziu o incarcatura te va dobora la pamant. Pentru ca vezi.......si cei care trag se adapteaza, daca scapi.....gasesc alta incarcatura sa te tina atent la ranile tale si a celor din jur. Asta le asigura continuitatea.

Romane.....si eu fac tot ce pot, si tu faci tot ce poti, majoritatea care mai putem, facem ce putem,.........dar adevarul este ....ca se trage incontinuu.
DE LA SURSA!
Suntem 20 de milioane.....cati cad pana ajungem la ei?
Cati cad daca nu ne indreptam atentia spre ei?.....Mult mai multi.
Ei in acest mecanism castiga experienta.......si noi pierdem datorita ranilor capacitatea de a lupta.

Eu am decis sa caut si sa actionez asupra cauzei.......sigur gasesc o cale . Stiu ce imi provoaca ranile.

Sper sa ajung la ei inainte de a fi anihilat. Insa daca stiu romane ca esti langa mine.....chiar nu imi pasa daca ajung sau nu.......fiind eu tinta.....tu avansezi si esti mai aproape!
Cu fiecare dintre noi care cade......suntem mai aproape de sursa care ne doboara de atata vreme.
M-am saturat de ingrijit rani care oricum nu ajung sa se vindece pana mi se face alta mai mare!
Asa ca da-le naibii de rani.....sa terminam o data cu ei!

Nu trebuie ucisi.....sunt inofensivi, doar sa le luam ce au mai drag: PUTEREA de a ne controla.....sa le aratam:
CINE controleaza pe CINE!

Noi suntem 20 de milioane.........ei sunt singuri!

Stau si ma uit cate bucurii pot face copiilor mei....putine.
Eu vreau sa le ofer toate posibilitatile si abia le asigur casa si masa , chiar daca lucrez la maxim.
Cand imi cere ceva si nu ii pot da......il doare, stiu ca il doare mult, si nu intelege dar face tot ce poate ca sa ma inteleaga, chiar daca ii vine sa planga.
Tristetea lui ma induioseaza dincolo de lacrimi!

Dar ce naiba, nu eu il ranesc, eu fac tot posibilul...............atunci ,
CINE?

De data asta au gresit enorm,.......mi-au ranit copii!



_________________
Sunt roman si sunt mandru de asta!
avatar
Admin
Admin
Admin

cetatenie : Romana
Sex : masculin Puncte : 14939
Data de inscriere : 05/01/2010
Varsta : 49
Localizare : Cluj Napoca

http://romania-constienta.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum