Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Noi VS ceilalti!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Noi VS ceilalti!

Mesaj  Admin la data de 2010-02-04, 1:08 pm

O parte foarte profunda a creierului nostru nu face deosebire intre
noi ca persoana si alta persoana, sau un obiect, sau orice altceva.
Daca mai punem pe langa asta ca o mare parte din atitudinile
instinctive pornesc de acolo, importanta acestei zone in atitudine
creste mult.
Ce se intampla cand spunem ceva despre o persoana, un obiect sau fenomen?
Acea parte a creierului le considera ca atribute personale.
Cuvinte
ca urat, prost, inconstient, nesimtit....in functie de ce interpretare
le dam.... ni le atribuim noua, practic, prin mijlocirea acelei parti
din creier. De acolo , noua ne apar sub forme diferite de manifestare.
Afirmatii:
"vai da ce prost sunt". " nu sunt normal", "ce nesimtit sunt", etc. vin
in minte in momentul in care ne comportan necorespunzator. Acea parte a
creierului incearca sa puna in practica ceea ce gandim, preluind aceste
informatii si transferandu-le sub forma de atitudini fata de noi
insine. Devine evidenta valoarea zicalei:"ce tie nu-ti place altuia nu-i
face".
Prin acest intermediar din strafundurile creierului nostru, natura se asigura ca
indivizii dintr-o specie se uniformizeaza ca si comportament in
procesul supravietuirii. E o metoda rapida de transmitere a
informatiei. Acesta considera ca orice afirmatie, gest, actiune are
rol in supravietuire, si ca subliniem doar ce ne place, ce admiram.
Afirmatii
gen: "ceilalti sunt asa.....", favorizeaza datorita acestui mecanism
aparitia acelor caracteristici la persoana care face afirmatia.
Ce influenta poate avea asupra noastra afirmatia "il urasc pentru ca......."?
Dar: " N-am incredere in el pentru ca........"?
Dar: "Ar merita sa fie jupuit de viu....."?
In schimb, calitatile pe care le subliniem la persoanele din jur, prin acest mecanism se transforma in sugestii adresate noua insine:
"Este om de incredere........".
"E o persoana inteligenta.......".
"E increzator in viitor.......".
"E plin de calitati......, e capabil......, e intelegator......, e pasnic...., etc.".

Analizand comportamentul celor din jurul meu, chiar comportamentul meu, din acest punct de vedere, am constatat ca exista manifestari clare ale acestei activitati interioare mai putin cunoscute.
In perioada scolii, undeva prin clasa a 5-a, o colega lipsea tot timpul de la scoala, la un moment dat fiind in pericol de exmatriculare. In discutiile pe care, noi , cei "cuminti" le purtam, imi aduc aminte foarte clar o afirmatie de a mea:
"Nu inteleg cum poate lipsi cineva atat!" Afirmatia colegei noastre era ca nu e ea vinovata.
Indiferent prin ce mecanism de evolutie a evenimentelor s-a produs.....dupa doar un an....intelegeam! Am "chiulit" o zi de la scoala. In ziua urmatoare....am devenit tinta batailor de joc din clasa...."Chiulaul" mi se spunea. Rusinea era asa de profunda incat am decis sa nu mai merg la scoala si astfel am ajuns sa chiulesc vreo doua saptamani, timp in care mi-am mintit parintii, m-am prefacut ca merg zilnic la scoala, mergand de fapt pe coclauri. Devenisem exact colega mea!
La o persoana din jurul meu am observat acelasi mecanism. La un moment dat se cearta tata cu fiica lui. Tema era un presupus furt de portmoneu. Tata era convins ca fiul acesteia a fost autorul. Fiica l-a acuzat ca este incapabil sa perceapa realitatea, si aceste afirmatii au devenit mai dure in momentul in care s-a dovedit ca tata scapase portmoneul, undeva dupa mobilierul din casa. Tata si-a cerut scuze plangand insa relatiile intre ei s-au racit , tata decedand pana la urma fara sa-si mai vada fiica.
In jur de zece ani mai tarziu.....mama traieste o perioada dificila. Este obsedata de ideea ca ii lipsesc bani din portmoneu de cate ori nu este atenta. Persoana considerata vinovata de acest comportament este......acelasi fiu. Situatia era aproapae identica. Fiica percepea realitatea din acelasi punct de vedere ca tatal ei cu zece ani in urma.

Astfel, o atitudine fata de o persoana oarecare, este perceputa in adancurile mintii noastre ca atitudine fata de noi insine.
Creierul este insa un sistem logic, asociativ astfel ca o afirmatie, o atitudine care se refera la alte persoane...este logic sa aiba o componenta in comportament, o manifestare. Cum spuneam , zona din creier care nu percepe diferenta intre "eu" si "el", considera aceasta afirmatie o constatare a unui atribut personal. Si cum atributul acesta e logic (din punctul sau de vedere) sa aiba o manifestare, cauta conditiile in care sa manifeste acest atribut! Oferind afirmatii si catalogari cu atata darnicie....altei persoane......ni le daruim de fapt noua, urmand sa facem exact ceea ce respingem la acea persoana.

Ce difera? Doar modul de exprimare, care este propriu fiecare persoane in manifestare. In rest faptele sunt aproape identice.
Am gasit multe astfel de "exprimari" proprii in comportamentul meu. Sunt sigur ca fiecare dintre noi poate gasi manifestari in viata proprie, ale unor comportamente "infierate" la cei din jur.

Acea parte a creierului nostru, e foarte posibil sa fie comun cu acele parti din creierul mamiferelor care traiesc in grupuri mari, si nu se percep ca o entitate separata, ci ca o parte dintr-un grup cu manifestari general identice. Ierbivorele, pasarile, se stie ca sunt in foarte multe cazuri grupuri imense care se manifesta aproape identic in aceeasi situatie, mergand pana la actiuni in interes comun. Sunt pe internet filmulete cu grupuri uriase de pasari schimband directia la unison, sau ierbivore care in fuga lor pentru a scapa de un pradator, schimba directia in acelasi moment, functionand practic ca un organism unic. Sunt cazuri de pesti, insecte, reptile etc. care au acest tip de comportament.

Oamenii sunt de fapt , grupuri imense. E foarte posibil, ca aceasta grupare a omului, sa activeze acesta capacitate. Fiind o tendinta necesara in supravietuire, spiritul "de turma" se manifesta si la om.Poate aceasta reactie sa fie de fapt tendinta noastra naturala de manifestare in grupuri marite?
Inseamna ca orice actiune in directia celorlalte persoane, naste la acestea, si la noi insine dorinta de a proceda intr-un anume fel, in interesul grupului. Si acesta tendinta se manifesta inclusiv prin atitudine.

Avand o atitudine agresiva(de exemplu) fata de cei din jur, ii provocam practic sa reactioneze agresiv, din "spirit de turma" . Prin atitudine fara sa ne dam seama, le indicam directia in care ne indreptam. Creierul lor considera ca daca un membru al grupului are acea necesitate pentru supravietuire, toti membrii e necesar sa o aiba ca sa supravietuiasca. Astfel au tendinta interioara, inconstienta, de a actiona in acelasi mod. Insa omul este unic ca mod de exprimare, astfel ca agresivitatea difera ca forma de la individ la individ, insa ca directie de actiune este aceeasi.

Cazuri interesante sunt persoanele care imita inconstient miscarile celorlalti. Am avut de exemplu coleg de serviciu care batea din palme daca cineva din fata lui se prefacea ca face acest lucru. Colegul, explica aceste stari ca fiind peste puterea lui de a le controla, fara un efort constient substantial. Deasemenea, daca strigai un cuvant scurt langa el( nu, stai, vai, etc.), pe neasteptate.....aproape in acelasi moment spunea si el cuvantul respectiv. Creierul lui se comporta in "spirit de turma" aproape instantaneu.

Acesta capacitate de exemplu, se exerseaza si se practica in armata. Este mai clara utilizarea acesteia la pilotii avioanelor care zboara in formatie. Miscarea intr-o anumita directie e transmisa de un pilot, ceilalti efectueaza manevra instantaneu, la unison, cu corectiile personale care tin cont de pozitia in cadrul formatiei. De exemplu cei din interiorul curbei vor face miscarile mai bruste, cei de pe exterior miscari mai largi.

Avem deci tendinta naturala, inconstienta cand suntem in societate de a actiona la unison, in formatie. Extrapoland asta la atitudine....avem tendinta de a asimila si a folosi aceeasi atitudine care exista in grupul nostru. Invers grupul nostru are tendinta naturala de a avea aceeasi atitudine ca cea pe care o folosim noi la un moment dat.

Ce difera atunci de la o persoana la alta?
Scopul folosirii acelei atitudini.
Intr-o gara , in general toti avem un scop comun....sa ne deplasam intr-o anumita directie. In acelasi timp fiecare persoana are scopul propriu , astfel una se gandeste, alta bea cafea, alta citeste un ziar, alta sta la coada la bilete, alta vorbeste cu cineva etc.
In linii mari, scopul este acelasi, ceea ce manifesta fiecare este de fapt modul sau de exprimare in cazul "asteptarii trenului intr-o gara".
Crainica anunta sosirea in gara a trenului....toti se indreapta spre peron. In acesta actiune la unison care pare haotica, este o ordine destul de clara in linii mari. Putini sunt cei care se izbesc in acesta deplasare, deci traseele lor sunt oarecum bine stabilite. Cum le stabilesc? Instinctiv persoanele aleg trasee libere de deplasare printre ceilalti calatori. Foarte putine persoane sunt constiente cum aleg acest traseu....il aleg pur si simplu.
Scopul de a merge la tren produce manifestarea in formatie.
Insa la acest moment....nici o persoana din acest grup nu este constienta ca actioneaza in grup. Manifestarea fiecaruia depinde mult de scopul sau, de momentul cand alege sa actioneze, de viteza cu care actioneaza.

Sa privim acum manifestarile unui grup de suporteri pe un stadion. Practic actioneaza ca un grup omogen, raspund la aceiasi stimuli, cam in acelasi mod.
Striga numele echipei favorite, dau din maini aproximativ in acelasi ritm, sar de pe scaune instantaneu in cazul unui gol, canta aceeasi melodie, etc.
Cu cat scopul grupului este mai clar, cu atat actiunile lor respecta mai bine o schema de manifestare unica.

Un exemplu clar de atitudine care da un scop comun tuturor celor din jur este atitudinea transmisa prin cuvintele "booomba" de exemplu. Indiferent ce preocupari aveau pana in acel moment, aleg toti sa adopte atitudinea transmisa prin aceste cuvinte: pericol, evacuati zona.

In adancurile noastre exista o zona din creier, pusa acolo parca cu scop divin. Daca lovesti...pe tine te lovesti, daca furi, pe tine te furi, daca inseli, pe tine te inseli...etc.

Daca cele 10 porunci din Biblie le privim ca simple indicatii menite sa iti asigure o viata fericita.....si punem langa acesta constatarea ca avem tendinta de ne percepe ca parte a unui intreg, incepem sa intelegem ca aceste indicatii sunt chiar utile.
Deasemenea : iubeste pe aproapele ca pe tine insuti.........
Sunt indicatii care se potrivesc de minune cu ceea ce face creierul nostru in locurile sale mai profunde.

_________________
Sunt roman si sunt mandru de asta!
avatar
Admin
Admin
Admin

cetatenie : Romana
Sex : masculin Puncte : 14644
Data de inscriere : 05/01/2010
Varsta : 49
Localizare : Cluj Napoca

http://romania-constienta.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum