Desteapta-te, romane!
Bine ati venit pe forumul Romania Constienta!
Va rugam sa va logati sau sa va inscrieti!
Puteti vizita forumul dand click pe "Nu mai afisa"
Ca vizitator , puteti vizualiza postarile , insa nu veti putea deschide subiecte,raspunde la subiectele existente sau sa participati la sondajele forumului!
Dupa vizita, daca alegeti sa deveniti membru, aveti optiunea de inscriere si in pagina de portal (in partea stanga, precum si in lista orizontala pe care o gasiti imediat sub logo-ul forumului).
Veti primi un mail de confirmare prin care veti confirma optiunea dvs de a deveni membru.
Deasemenea, pe bara care se deruleaza gasiti link-uri spre "IMPORTANT" pe care va rugam sa il cititi cu atentie, "camera de chat", "formularul de contact" prin care ne puteti trimite sugestiile dvs in legatura cu forumul.Aceasta bara este vizibila pe toate paginile forumului.
Rugam firmele care doresc sa faca reclama sa acceseze in bara care se deruleaza sectiunea "IMPORTANT" sau forumul "Firmele romanesti se prezinta" pentru detalii de colaborare.
Inca o data "Bine ati venit".


Blocul ramane acolo unde este...noi il ocolim!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

default Blocul ramane acolo unde este...noi il ocolim!

Mesaj  Admin la data de 2010-02-08, 1:41 pm

Una dintre greselile de educatie la romani, cred cu tarie asta, e atitudinea in fata obstacolelor.
In principiu, la discutiile la care am participat, se face o prezentare generala a conditiilor nefaste in care traim, sanatatea fiind pe primul loc, ce s-a mai pregatit la masa, si bineinteles nenumaratele obstacole zilnice in calea realizarilor obiectivelor propuse.
In general, un obstacol este considerat din start ca fiind ceva ce impiedica actiunea.

Cred ca un obstacol, este doar ceea ce este, un obstacol, insa nu este o piedica reala, ci mai degraba o scuza fata de noi insine.

Ca sa intelegeti la ce ma refer voi face o analogie:
Este exact identica, cu metoda de a folosi ca scuza, pentru a nu merge la cumparaturi, afirmatia ca nu se poate, deoarece pe drumul catre magazin este un bloc care este plasat de-a curmezisul traseului nostru.
Este clar ca instantaneu ne gandim la o solutie......"pai ocoleste-l". Blocul practic este un obstacol, dar nu o piedica. Se poate ocoli pe mii si mii de trasee, se poate zbura peste, se poate intra pe usa din spate si iesi pe usa din fata, sau invers.
Este foarte clar ca poate fi ocolit.
Piedica ar exista doar in mintea celui care nu vrea sau nu vede ca existenta blocului nu ii incurca planurile, lungeste doar traseul, ii schimba forma si eventual creste resursele necesare.
In perioada in care am fost copii, dorind cu tarie sa crestem mari, am asistat la discutiile celor mari. Astfel am vazut ca cei mari discuta despre obstacole. Ca si copii, ne interesa mai mult despre ce discuta, nu substratul discutiei. Astfel ne-am dorit foarte mult sa crestem mari si sa povestim despre obstacole. Acesta idee formata in mintea copiilor care eram, a pus intr-o forma sau alta semnul de prioritar pe sublinierea obstacolelor....si cam atat. Pe parcursul catorva generatii, a ajuns sa fie o metoda de comunicare folosita la scara larga. Discutiile despre problemele de sanatate, despre obstacole in viata, insa doar la nivel de constatare si numarare au ajuns sa reprezinte subiectele principale a discutiilor dintre romani.
Necazul foarte mare este ca in aceste discutii, foarte rar se transmit solutii reale la aceste probleme. Mai mult se merge pe ceva gen....."necazurile tale, vax, sa le vezi pe ale mele!". Am ajuns in timp sa ne laudam cu cat de greu ne merge in viata.

Aceasta mentalitate insa se manifesta in timp sub forma ideii mentale, ca primul lucru care trebuie facut in planificarea viitorului este definirea obstacolelor. Informatiile despre obstacole sunt extrem de utile, de acord, insa doar ca informatie pe baza careia stabilim un traseu(nu putem trece prin toate obstacolele). Traseul ideal catre un obiectiv pare a fi drumul drept. Este un ideal care nu tine cont de faptul ca exista pe orice traseu obstacole.
Cum arata traseul cel mai scurt pentru cel care tine cont ca exista obstacole?
Traseul cel mai scurt intre prezent si un obiectiv din viitor este traseul care ocoleste sau evita obstacolele.
Ce este important pe acest traseu e sa fie cat mai scurt, si cu un consum minim de efort. Sa dam la o parte obstacolul poate fi mult mai greu decat sa il ocolim, de exemplu. Da fapt fara sa ne dam seama ne comportam ca niste oameni care vreau sa merga in centru, dorindu-si ca blocurile sa se dea toate la o parte din calea lor. Ridicol nu?
Sau sa ne inchipuim , ca in viata de zi cu zi, intr-o multime de oameni. Ce e mai usor sa ii obligam pe toti care ne stau in cale sa se dea la o parte sau sa gasim un traseu ca sa ii ocolim , deci sa mergem pe un traseu printre ei, profitand de spatiile libere?

Acum sa mai privim un aspect! Ce ne intereseaza pe un traseu spre oras?
Pe ce cale mergem, nu? Nicidecum nu plecam de acasa pregatiti cu scule ca sa dam blocurile la o parte sau sa le distrugem. Nu ajungem in centru nici la batranete daca pornim cu ideea ca obstacolele nu ar trebui sa fie acolo. Blocul ramane acolo unde este, noi il ocolim.

Pe acest traseu care sunt informatiile de care avem nevoie cand vine vorba de obstacole?

Cand asistam la discutii despre ceea ce ne impiedica sa rezolvam o problema in viata, vedem ca fiecare descrie cu lux de amanunte cum arata si cat de mare este obstacolul intalnit pe traseu. Deasemenea cate persoane formeaza acel obstacol, cat de rau intentionate sunt etc.
Fac o mica paranteza oarecum amuzanta.
Pun o intrebare cel putin hilara:
Cat de bineintentionat ai fi daca cineva ar veni si ar incepe sa iti verifice cu barosul rezistenta la peretii apartamentului pe ideea ca reprezinti un obstacol in calea sa?
La fel e si in viata. Fiecare persoana are planurile sale. Interferand cu aceste planuri in ideea ca doar a tale sunt indreptatite, incercand in acest sens sa il obligi sa isi schimbe pozitia , nu faci altceva decat provoci opozitie. El e acolo! Acolo e locul sau, planurile tale trebuie sa tina cont de locul sau in spatiu, sa il respecte, sa formeze un traseu ocolitor. Nici tie nu ti-ar conveni ca planurile sale sa le distruga pe ale tale. Deci oricat de greu ti-ar fi, e mai usor sa ocolesti o persoana decat sa o lamuresti ca e necesar sa se dea la o parte din calea ta. Inchid paranteza.

Sa continuam. Analizam deci obstacolul cu lux de amanunte, il intoarcem pe toate fetele, analizam care sunt punctele forte, care sunt punctele slabe ale acestuia.
Ce analizam insa in viata reala cand e vorba de un bloc?
Pai in primul rand care sunt marginile acestuia, pe acaesta baza vedem pe unde il ocolim.
Sa observam ca practic nu ne intereseaza din ce material este blocul, care sunt punctele sale tari, sau slabe, nu ne intereseaza ce ar spune locatarii daca distrugem blocul, sau ce ar spune daca le cerem sa se mute cu bloc cu tot in alta zona. Ne intereseaza doar limitele acestuia. Deci nu il analizam cu lux de amnunte, nu ne pierdem vremea cu acest aspect, ar fi inutil.
La fel de inutil este sa discutam componenta unui obstacol in viata, sau cate persoane rau intentionate sunt in cadrul acelui obstacol.Daca ocolim, nici o persoana nu are treaba cu noi, nu trebuie sa ducem munca de lamurire cu nici unul dintre componentii obstacolului.
Astfel ca discutiile depre obstacole ar trebui sa se limiteze la informatii care ne dau o idee referitoare la ocolirea lor, la limite.

Pe drumul prin viata , cele mai multe persoane rau intentionate pe care le-am intalnit, sunt cele pe care le-am deranjat alegand un traseu care le obliga sa se dea deoparte din calea noastra sau sa se schimbe. E de mii de ori mai usor si rapid sa ocolesti o persoana care iti sta in cale decat sa o lamuresti ca e cazul sa se dea la o parte.
Asadar , nu obstacolele ne impiedica sa obtinem ceea ce dorim de la viata, ci faptul ca acceptam ca si scuza valabila fata de noi insine ca un obstacol urias nu poate fi depasit.
Orice obstacol, oricat de mare are limite, sau reguli pe baza carora poti trece prin sau pe laga .
Acest mod de a percepe realitatea, prin analiza excesiva a obstacolelor, si evitarea din inconstienta sau comoditate a analizarii unui traseu alternativ, de ocolire, ne face sa vedem ca viata este extrem de grea. Deciziile pe care le luam astfel cand este vorba de o afacere de exemplu , ne arata ca in fata noastra pana ajungem afaceristi avem de trecut sute de obstacole. E foarte adevarat. De fapt sunt mii.
Dar se ocolesc. Invatam sa cautam spatiile dintre ele, nu analizam cat de inalte sunt, sau cat de compacte, cat de greu de distrus sunt. Nu foloseste la nimic. Oricum pana la urma, dupa toata analiza obstacolului , ajungem si la informatii privind limitele sale astfel ne trezim dorind sa le ocolim, si ne intrebam dandu-ne palmi peste frunte: "Cum de nu m-am gandit la asta".
Ne-am gandit la toate calitatile obstacolului, am adunat informatii, am intrebat pe unul altul , nimeni nu a stiut sa ne spuna cum a mutat obstacolul, pentru ca toata lumea ocoleste obstacolele. Cine nu le ocoleste plange ca are un obstacol de netrecut in fata. Sau se pune cu barosul pe ele....cu rezultatele care apar pe parcurs.

Cat trebuie sa plangi in fata unui bloc pana acesta se da la o parte?

Concluzia e clara: Blocul ramane acolo....noi il ocolim.
Ideea este sa nu uitam unde avem de mers....si eventual traseul de intoarcere. Oricum la intoarcere avem in minte un traseu si mai scurt....doar invatam din ceea ce facem!

_________________
Sunt roman si sunt mandru de asta!
avatar
Admin
Admin
Admin

cetatenie : Romana
Sex : masculin Puncte : 14939
Data de inscriere : 05/01/2010
Varsta : 49
Localizare : Cluj Napoca

http://romania-constienta.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum